Am intrat intr-un nou proiect ca formator pe domeniul IT. Ca de fiecare data din multele mele sesiuni de training, prima intalnire cu cursantii este cea mai haioasa - desi cred ca doar pentru mine, probabil ca nu si pentru ei. Ei sunt cam stresati. In majoritatea situatiilor nu se cunosc dinainte intre ei, asa incat stau tacuti in fatza calculatoarelor stinse si se uita la ele cu un amestec de frica si curiozitate. Deja eu stiu sigur ca unii se intreaba daca vor face fatza. Deja eu stiu ca unii se tem ca sunt prea batrani (?!?!?!) pentru a invata sa foloseasca un calculator, desi uneori batranetea asta din capul lor inseamna 35-40 de ani. In ochii unora se citeste intrebarea "Oare in ce m-am bagat?". Iar la mine, in primele (destul de multe) minute, toti se uita ca niste pisici "din fundul sub-patului". Circumspect. Nici o figura cat de cat un pic zambitoare. Se intreaba daca prezint pericol.... Dar eu cunosc psihologia pisicii intrate in cel mai inaccesibil colt de sub pat. Nu trebuie sa ridici patul ca sa ajungi la ea cu fortza. Aplicand psihologia pisicii stresate asupra noii mele transe de incepatori in ale IT-ului, reusesc sa ii "scot de sub pat". Incepem sa comunicam cate ceva. Suntem la nivelul in care pisica este mai aproape de marginea patului, insa tot sub el, iar eu pun in exterior dar aproape de margine, ceva bun.... Din fericire, se pare ca eu arat destul de friendly, pentru ca o data am auzit cel mai haios compliment :) :) la adresa mea - desi intentia lor era sa nu aud: dupa ce prima sedinta de training s-a incheiat, iar oamenii au plecat, i-am auzit comentand intre ei : "Ce surpriza placuta! Mi-era teama ca o sa avem vreo hoashca!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu