Dupa o pauza de mai mult de un an, in care din motive personale am simtit ca nu pot gasi nimic (legat cat de cat si macar pe departe de domeniul meu) despre care sa mai vreau sa postez ceva, iata ca acum cateva zile, in ianuarie "douazeci douazeci", ceva m-a scos din tacere. Am primit cea mai ciudata, ever, intrebare, din toata cariera mea de trainer IT, care la gramada cumuleaza vreo 15 ani ! Si anume o cursanta adulta, femeie in toata firea, undeva la vreo 35 de ani (banuiesc) m-a intrebat :
"Dar dumneavoastra nu aveti serviciu ? ".
Dupa doua-trei secunde in care am avut un oarece blocaj, mintea mi-a restartat si i-am raspuns cel mai normal lucru: "Ba da, acesta este serviciul meu".
Dupa care trosc ! A doua intrebare de baraj (generata probabil de faptul ca a dedus din ce-a observat, ca nu ma aflu prea multe ore pe saptamana la al meu loc de munca): "Dar puteti sa va mai luati si un alt serviciu?" . Zic, "da, pot, ca doar nu imi interzice nimeni :), dar nu am motive presante sa vreau sa ma mai incarc, mi-e bine asa. Ani de zile mi-am dat tot timpul altora, am fost musafir la mine acasa, acum pot sa n-o fac si ma bucur de situatia prezenta, timpul meu este nepretuit". Bun, cu asta s-a incheiat.... dar.....
.... trag o concluzie nu foarte vesela: ideea ca poti avea un job mai relaxat, cu mult mai putine ore pe saptamana / pe luna decat clasicul sclavagism modern full time de luni pana vineri 8 ore pe zi care deseori sunt 10-11, cu un program variabil, si care totusi sa iti permita sa traiesti normal, ca de fapt aici e toata poanta (bine, acuma evident ca normalul traiului difera de la om la om, de la familie la familie, fiecare le stie pe ale lui), este ciudata pentru destui dintre noi romanii. Nu sunt singurul trainer care s-a trezit cu o astfel de intrebare, dar pe mine m-a "interzis" pentru ca in atatia ani de training mi-a fost adresata prima oara. Chiar ma mir ca abia acuma.