Life after... callcenter

Acest text va este dedicat in special voua celor care priviti cu dorinta si cu speranta catre munca de administrare si suport tehnic IT dedicata callcenter-elor.

Voua celor care ii invidiati pe cei ce fac deja munca asta si vreti s-o faceti si voi, sau, mai interesant, vreti sa-i eliminati pe cei ce-o fac ca sa le luati locul.

Voua celor ce v-ati stabilit ca target suprem in viata sa lucrati intr-o multinationala.

Voua celor ce visati  sa  fiti  "corporatisti" si sa purtati cu mandrie badge-ul la gat, precum  poarta  vacile cercei in Uniunea Europeana!

Si nu in ultimul rand, voua, celor ce mi-ati fost colegi, ati ramas in aceasta munca si continuati sa va tociti acolo tineretea si nervii si poate chiar inca nu va dati seama ca viata nu e asta!

S-a facut recent un an (!!!) de cand am terminat cu administrarea  - in regim full-time job - de sisteme informatice PENTRU CALLCENTER-uri. In anul care a trecut de-atunci, am facut treburi mult mai "pasnice" si uite-asa, dupa vreo 7 ani jumate de administrare IT in callcenter, am reinvatat ce inseamna sa traiesti normal si sa lucrezi normal. Nu zic ca n-as mai face in viitor o astfel de munca, ba da, as mai face-o, dar de-acuma negociata dur in alti termeni (si nu ma refer doar la bani aici!). Asadar, ce-am redescoperit in viata mea de dupa callcenter? Ce-am aflat? Ce-am constatat? Ce-am simtit? MULTE:

• am simtit... LIBERTATE! Freedom! 
• ca e extraordinar sa nu mai fiu on-call;
• ca e bine sa lucrez doar de luni pana vineri, fara sambete si fara duminici;
• ce bine e sa nu lucrez in ture;
• ce bine e sa nu trebuiasca sa fiu deja in fatza tastaturii, si langa telefon, la ora 7:30am;
• ce bine si normal e sa nu mai fiu musafir in propria casa din cauza prea putinului timp liber;
• ca e minunat sa nu raspund "cu capul" de functionarea unor sisteme IT in regim de zero-downtime;
• ca e grozav sa nu trebuiasca sa particip la vreun go-live si instalari hardware/software noaptea (ziua nu poti ca se perturba munca din callcenter, wow, frate, scade the fkg productivity);
• ca e relaxant sa pot inchide Blackberry-ul, pentru ca nu mai am mailuri care sa nu poata suferi cateva ore (macar) de amanare;
• ca e relaxant sa nu trebuiasca sa fac, ca prima activitate super-urgenta a zilei, verificarea mailurilor; cine are vreo urgenta cu mine, imi da telefon;
• ca e grozav sa nu trebuiasca sa multumesc nici un fel de manager de operatiuni capos, rau, cautator de nod in papura, a-tehnic si de-aici plin de pretentii absurde la adresa IT-istilor;
• ce bine e sa nu-mi mai fie "frica" atunci cand suna mobilul sau atunci cand imi deschid inbox-ul;
• ce bine e sa pot merge in concediu sau in week-end fara Blackberry si fara nici un fel de "net" la mine;
• am descoperit in vara asta ce bine e sa pot lucra din curtea mea de la munte si nu din biroul cu jaluzele trase si aer conditionat inghetat al clientului;
• ce bine e sa nu slugaresc "clientul intern";
• apropos de activitatea mea actuala, ce bine e ca altcineva sa se ocupe de buna functionare a echipamentelor clientului, eu facand numai training-urile mele pe software, fara alte activitati aditionale;
• ce bine a fost toata vara cand m-am bucurat de multa libertate de miscare, si nu am mai suferit din cauza aerului conditionat inghetat in care ani de zile am fost obligata sa lucrez;
• ce bine e sa imi pot rezolva treburile personale la ore normale, nu seara tarziu cand nu mai am chef si energie;
• am regasit posibilitatea si am redescoperit placerea de a merge sa-mi fac cumparaturi in piata dimineata inainte de treburi, sa-mi bucur ochii de tot ce-i acolo mai ales acum la inceput de toamna;
• am descoperit ca, "callcenter = sclavie moderna"; lanturile sclavului modern sunt software-urile de monitorizare, camerele video, usile cu access-control si chiar delicatele cabluri dintre casti si calculatoare; iar bicele cu care este batut sclavul modern sunt rapoartele de activitate, KPI-urile, evaluarile, sedintele, targeturile ce se salta mereu tocmai cand ajungi in apropierea lor; iar pentru sclavii de la IT, sa mentionam si SLA-urile...;
• am descoperit si ceva negativ - dar macar am descoperit la timp: sunt foarte obosita, psihic mai ales, dar si chiar fizic intr-o oarecare masura. Cei 7 ani jumate de care am pomenit la inceput, m-au marcat, m-au tocit, m-au albit, si am descoperit ca cele cateva luni de cand am schimbat radical tipul de activitate si modul de viata, nu au fost de ajuns pentru mine ca sa imi revin complet, sa ma "resetez";
• am constatat ca am pierdut mult din "stocul" meu de rabdare - in general vorbind, nu musai in particular referitor strict la un anume gen de treaba;
• am descoperit si ceva mai special: ca aversiunea mea fatza de aerul conditionat si jaluzelele inchise, care mi-au distrus realmente 7 veri din viata mea, nu e doar o simpla aversiune, e deja un fel de reactie psihica involuntara care se traduce fizic printr-o stare de greata si "parul maciuca"... atunci cand trec de exemplu cu masina prin Pipera pe langa cladirile de birouri "de super-clasa" (cica!!!) si vad geamurile ce nu se deschid din constructie, jaluzelele-panglica inchise, neoanele aprinse ziua, si stiu frigul artificial dinauntru, ma comport precum cainele lui Pavlov: m-apuca in mod reflex greata si senzatia de pumn in plex, amintindu-mi intr-o fractiune de secunda mediul artificial in care am fost obligata sa traiesc atatia ani; eu sunt un om de vara, iubesc caldura, iubesc natura, daca am de lucru vreau sa ies cu laptopul in natura sau macar in balcon :) si sa lucrez acolo!
• ma bucur de faptul ca la ora actuala nu lucrez in vreo echipa! Mi-e sila de sablonul referitor la  "abilitatea de lucru in echipa" si vezi-Doamne ce mult ne place asa ceva! Asa ca acum ma bucur, sunt in "pauza de echipe", imi coordonez si imi decid singura modul de lucru, si savurez efectiv situatia;
• ma bucur ca acum traiesc liber din nou, am timp sa imi fac planuri (personale si profesionale) si flexibilitate a programului destula ca sa incerc sa indeplinesc macar ceva din ele;

Cred c-ar mai fi daca as mai sta sa ma gandesc...